CERDAC, cerdacuri, substantiv neutru 1. Mic pridvor, uneori inchis cu geamlac, situat pe una sau pe mai multe laturi ale unei cladiri; galerie deschisa, marginita de stalpi (la vechile case boieresti sau la manastiri); 2. (inv.) Cladire izolata, cu o singura incapere, asezata pe o ridicatura de pamant sau pe stalpi inalti, care permite o vedere generala asupra imprejurimilor; 3. Acoperis facut deasupra unei fantani sau a unei cruci.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: pridvor, tindă, verandă, (prin Ban.) pornană, pridvor, tindă, chioșc, foișor, pavilion, (Transilv.) filigorie (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba turcă: çardak (DEX ’09).
