CHIOR, -OARĂ, chiori, -oare, adjectiv (și substantival) 1. Care vede numai cu un ochi; care are numai un ochi teafăr; 2. (reg.) Care nu vede deloc; orb; 3. Care vede rău la distanţă; miop; 4. Care se uită cruciş; saşiu; 5. (fig.) (despre surse de lumină) Care nu dă lumină suficientă; 6. (despre lumină) Care nu luminează bine; slab; 7. Apă chioară = a) mâncare sau băutură rară şi fără nici un gust; b) vorbărie goală.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba turcă: kör (DEX ’09).
