CINTRU, cintre, substantiv neutru (arhit.) 1. Parte concavă interioară a unei bolţi sau a unui arc; 2. Cofraj care serveşte drept bază la construirea unei bolţi sau a unui arc.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: cintre (DEX ’09).

