CIOC, ciocuri, substantiv neutru 1. (la păsări) Formaţie cornoasă care constituie o prelungire a gurii; plisc; clanţ; 2. (fig.) Parte terminală alungită şi ascuţită a unui obiect; vârf; 3. Barbă mică şi ascuţită, lăsată să crească numai pe vârful bărbiei; barbişon; ţăcălie; 4. Gură subţiată şi alungită a unui vas; 5. (depr.) Gură a omului.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba albaneză: čok; limba română: cioc (DEX ’09).
