CIOCAN, ciocane, substantiv neutru 1. Unealtă formată dintr-un corp greu (de metal, de lemn etc.) de diferite forme, fixat pe un mâner, cu care se lucrează prin lovire; 2. Maşină-unealtă folosită la prelucrarea unor materiale prin lovire; 3. Unealtă care serveşte la lipirea pieselor metalice cu cositor sau cu alt aliaj; 4. Instrument sportiv format dintr-o sferă de metal prinsă de un cablu de sârmă, folosit pentru probe de aruncare; 5. (înv.) Dispozitiv instalat la o poartă, cu ajutorul căruia îşi anunţau venirea vizitatorii.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba slavă: ţekanu (DEX ’09).
