VINGALAC, vingalace, substantiv neutru: (rar) Piesă metalică în care zeţarul aşază literele culese într-o anumită ordine, formând textul care urmează să fie tipărit; culegar.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba germană: Winkelhaken (DEX ’09).
