VINGALAC, vingalace, substantiv neutru: (rar) Piesă metalică în care zeţarul aşază literele culese într-o anumită ordine, formând textul care urmează să fie tipărit; culegar.

Sursa: DEX ’09

Etimologie:
Cuvânt provenit din limba germană: Winkelhaken (DEX ’09).

Autori

  • Denisa Fratila
  • Carmen Ivanov

    Profesor de dicție, jurnalist și voice over. Autoarea manualelor de dicție Șase sași în șase saci și Străfrunica.