VIRTUTE, virtuți, substantiv feminin 1. Forţă morală prin care omul tinde către bine şi frumos; perfecţiune morală; 2. Fidelitate sentimentală sau/şi conjugală (a unei femei); castitate; 3. (mai ales la plural) Pornire statornică spre a înfăptui anumite acte morale (printr-un efort volitiv).
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină: virtus, -utis (DEX ’09).
