FONEM, foneme, substantiv neutru: (lingv.) Cea mai mică unitate sonoră a limbii, care are funcțiunea de a diferenția cuvintele între ele, precum și formele gramaticale ale aceluiași cuvânt
Unitate a sistemului fonologic prin care se deosebesc între ele unităţile semnificative ale limbii (morfemele şi lexemele).
Sursa: DEX ‘09
Sinonime: sunet (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: phoneme (DEX ‘09).
