A FONFĂI, fonfăi, verb: (despre persoane cu defecte în rostire) A fi fonf; a scoate sunete nazale neplăcute în timpul vorbirii; a vorbi pe nas; a fârnâi.
Sursa: DEX ‘09
Sinonime: a fârnâi, a fornăi, (reg.) a mohnăi, (Munt.) a sfornăi (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie: fonf + -ăi (DEX ‘09).
