FONOTECĂ, fonoteci, substantiv feminin 1. Colecţie de înregistrări sonore pe discuri sau pe benzi magnetice; 2. Local special amenajat, unde este depozitată o astfel de colecţie.

Sursa: DEX ‘09

Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: phonotheque (DEX ‘09).

Autori

  • Denisa Fratila
  • Carmen Ivanov

    Profesor de dicție, jurnalist și voice over. Autoarea manualelor de dicție Șase sași în șase saci și Străfrunica.

Tagged: