FONOTECĂ, fonoteci, substantiv feminin 1. Colecţie de înregistrări sonore pe discuri sau pe benzi magnetice; 2. Local special amenajat, unde este depozitată o astfel de colecţie.
Sursa: DEX ‘09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: phonotheque (DEX ‘09).
