FORTUIT, -Ă, fortuiți, -te, adjectiv (livr.): Care are loc pe neaşteptate; întâmplător; inopinat; accidental; incidental.
Sursa: DEX ‘09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: fortuit; limba latină: fortuitus (DEX ‘09).
Tagged: cum se pronunta
