Cum se pronunță: furnitură
FURNITURĂ, furnituri, substantiv feminin 1. Ceea ce este furnizat; 2. Material auxiliar (aţă, căptuşeală, nasturi etc.) folosit la confectionarea articolelor...
Cum se pronunță: furnir
FURNIR, furnire, substantiv neutru: Placă subţire de lemn care se foloseşte în industria mobilei la fabricarea placajului, a panelelor etc.). Sursa: DEX ’09...
Cum se pronunță: furie
FURIE, furii, substantiv feminin: Stare de extremă enervare; mânie violentă, impetuoasă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină:...
Cum se pronunță: furie II
FURIE, furii, substantiv feminin: 1. mai ales la plural (în mitologia romană) Zeiţă a răzbunării şi a pedepsirii celor nimeriţi în infern; 2. (fig.) Femeie...
Cum se pronunță: furibund
FURIBUND, -Ă, furibunzi, -de, adjectiv: Care vădeşte o mare furie. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (livr.) rabiat, (fig.) turbat (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie:...
Cum se pronunță: furgonetă
FURGONETĂ, furgonete, substantiv feminin: Automobil cu caroserie deschisă sau cu o platformă (acoperită) pentru transportul obiectelor (voluminoase şi grele)....
Cum se pronunță: fur
FUR, furi, substantiv masculin: (înv.) Persoană care fură; hoț. Sursa: DEX ’09 Sinonime: bandit, pungaș, tâlhar (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie:...
Cum se pronunță: funinginos
FUNINGINOS, -OASĂ, funinginoși, -oase, adjectiv: Care are (multă) funingine; cu (multă) funingine. Sursa: DEX ’09 Etimologie: funingine + suf. -os (DEX...
Cum se pronunță: funingine
FUNINGINE, funingini, substantiv feminin: Substanţă neagră, pulverulentă şi moale, provenită din arderea incompletă a unor corpuri organice, a unor obiecte...
Cum se pronunță: funigel
FUNIGEL, funigei, substantiv masculin: (mai ales la plural) Fir de păianjen care pluteşte în aer în zilele senine de toamnă. Sursa: DEX ’09 Sinonime:...
Cum se pronunță: funie
FUNIE, funii, substantiv feminin: 1. Sfoară groasă, confecţionată prin răsucirea mai multor fire unul în jurul altuia; 2. Veche unitate de măsură de lungime...
Cum se pronunță: funicular
FUNICULAR, funiculare, substantiv neutru 1. Mijloc de transport aerian, constând dintr-un cablu suspendat, pe care se deplasează vagonete cu materiale sau cabine...
