Cum se pronunță: abate
ABATE1, abați, substantiv masculin 1. Titlu dat superiorului unei abații; 2. Titlu onorific acordat unor preoți catolici; persoană care poartă acest titlu....
Cum se pronunță: abataj
abataj, abataje, substantiv neutru, 1. Operație de tăiere sau de extragere a unui minereu sau a unei roci dintr-un zăcământ; p. ext. loc unde se execută...
Cum se pronunță: abanos
abanos, abanoși substantiv masculin 1. Arbore exotic cu lemnul negru, greu și durabil. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: abanos Sursa:...
Cum se pronunță: a abandona
a ABANDONA, abandonez, verb 1. A părăsi pe cineva (lăsându-l fără sprijin sau ajutor); a renunța la ceva. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din...
Cum se pronunță: abandon
ABANDON, abandonuri, s. n. 1. Părăsire împotriva regulilor morale și a obligațiilor materiale a copiilor, a familiei etc. 2. Părăsire a unui bun sau renunțare...
Cum se pronunță: abajur
abajur, abajururi substantiv neutru 1. Dispozitiv (de metal, de sticlă, de hârtie etc.) fixat în jurul unei lămpi destinat să dirijeze lumina într-o anumită...
Cum se pronunță: antibacterian
antibacterian, antibacteriană adjectiv 1. Care combate acțiunea bacteriilor. DEX ’09 DEX ’98 MDN ’00 sinonime: antimicrobian Etimologie: Cuvânt...
Cum se pronunță: abacă
abacă, abace substantiv feminin 1. arhitectură Placă subțire (pătrată) care constituie partea superioară a capitelului unei coloane și face legătura cu...
Cum se pronunță: epifanie
epifanie, epifanii substantiv feminin 1. Arătare a lui Isus Cristos oamenilor, magilor. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: épiphanie...
Cum se pronunță: greșeală sau greșală
greșeală, greșeli substantiv feminin 1. Faptă, acțiune etc. care constituie o abatere (conștientă sau involuntară) de la adevăr, de la ceea ce este real,...
Cum se pronunță: sex
SEX, sexe, substantiv neutru. 1. Totalitatea caracteristicilor morfologice și fiziologice care deosebesc animalele și plantele în două categorii distincte, masculi...
Cum se pronunță: holistic
holistic adjectiv 1. Care ține de holism; privitor la holism. – Din engl. Etimologie: Cuvânt provenit din limba engleză: holistic.DEX ’09...
