Cum se pronunță: ceteră
CETERĂ, ceteri, substantiv feminin: (reg.) Instrument muzical alcătuit dintr-o cutie de rezonanţă, pe care sunt întinse patru coarde, ce vibrează când sunt...
Cum se pronunță: ceteraș
CETERAȘ, ceterași, substantiv masculin (reg.) 1. Muzicant care cântă la ceteră; viorist; lăutar; scripcar; 2. (folc.) Persoană care ceteră urătura. Sursa:...
Cum se pronunță: cetățenie
CETĂȚENIE, cetățenii, substantiv feminin: Drept juridic de cetăţean; calitatea de a fi cetăţean. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cetăţean + suf. -ie (DEX...
Cum se pronunță: cetățenește
CETĂȚENEȘTE, adverb: În felul cetăţenilor; cum obişnuiesc cetăţenii; ca cetăţenii. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cetăţean + suf. -eşte (DEX ’09)....
Cum se pronunță: cetățenesc
CETĂȚENESC, -EASCĂ, cetățenești, adjectiv: Care ţine de cetăţeni; propriu cetăţenilor; civic. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cetăţean + suf. -esc (DEX...
Cum se pronunță: cetățeancă
CETĂȚEANCĂ, cetățence, substantiv feminin: Femeie care face parte din populaţia stabilă a unui stat, având toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de...
Cum se pronunță: cetățean
CETĂȚEAN, –ANĂ, cetățeni, –ene, substantiv masculin și feminin 1. Persoană care face parte din populaţia stabilă a unui stat, având toate drepturile...
Cum se pronunță: cestodoză
CESTODOZĂ, substantiv feminin: (nume generic) Boală parazitară cauzată de prezenţa cestodelor în organism, care se manifestă prin tulburări gastrointestinale...
Cum se pronunță: a cetera
A CETERA, ceter, verb (pop.) 1. (înv.) A cânta din ceteră (sau din alt instrument cu coarde); 2. (persoane) A deranja întruna şi insistent cu acelaşi lucru;...
Cum se pronunță: a cerșetori
A CERȘETORI, cerșetoresc, verb (rar) 1. A fi cerşetor; 2. A trăi ca un cerşetor; 3. A cere de pomană; a cerşi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din cerșetor (DEX...
Cum se pronunță: a cerși
A CERȘI, cerșesc, verb 1. A umbla cu cerutul; a se milogi; 2. A cere de pomană; 3. (fig.) A cere cu umilinţă (ca un cerşetor). Sursa: DEX ’09 Etimologie:...
Cum se pronunță: a certa
A CERTA, cert, verb 1. A trata cu vorbe de ocară; a batjocori; a ocărî; 2. (persoane) A face să se certe; a sfădi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt...
