Cum se pronunță: cerealist
CEREALIST, cerealiști, substantiv masculin: (rar) Negustor de cereale. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: céréaliste (DEX...
Cum se pronunță: cerealier
CEREALIER, -Ă, cerealieri, -e, adjectiv: Care produce cereale; de cereale. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: céréalier (DEX...
Cum se pronunță: cerealicultură
CEREALICULTURĂ, substantiv feminin: Ramura a agriculturii care studiaza cultura cerealelor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză:...
Cum se pronunță: cereală
CEREALĂ, cereale, substantiv feminin 1. (la plural) Grup de plante din familia gramineelor (grau, porumb etc.), cu radacini fasciculate, tulpini neramificate si...
Cum se pronunță: cerdăcuț
CERDĂCUȚ, cerdăcuțe, substantiv neutru: (rar) Diminutiv al lui cerdac. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cerdac + suf. -uț (DEX ’09)....
Cum se pronunță: cerdăcel
CERDĂCEL, cerdăcele, substantiv neutru: (rar) Cerdăcuț. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cerdac + suf. -el (DEX ’09)....
Cum se pronunță: cerdac
CERDAC, cerdacuri, substantiv neutru 1. Mic pridvor, uneori inchis cu geamlac, situat pe una sau pe mai multe laturi ale unei cladiri; galerie deschisa, marginita...
Cum se pronunță: cerculeț
CERCULEȚ, cerculețe, substantiv neutru 1. Diminutiv al lui cerc; 2. (mai ales la plural) Fiecare dintre cutele (inguste, cusute) care se fac ca garnituri la rochii,...
Cum se pronunță: cercuitor
CERCUITOR, cercuitori, substantiv masculin: (înv.) Persoană care face sau pune cercuri (la butoaie). Sursa: DEX ’09 Etimologie: a cercui + suf. -tor (DEX...
Cum se pronunță: a cere
A CERE, cer, verb 1. A se adresa cuiva pentru a obtine ceva, pentru a-l convinge sa-ti indeplineasca o dorinta; 2. A face unei fete propuneri de casatorie; a peti;...
Cum se pronunță: cealma
CEALMA, cealmale, substantiv feminin: (înv.) Turban. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: çalma (DEX ’09)....
Cum se pronunță: ceair
CEAIR, ceairuri, substantiv neutru: (înv. și reg.) Loc de pășune (împrejmuit); prin extensiune, câmpie nelucrată în apropierea unei ape. Sursa: DEX ’09...
