Cum se pronunță: cătrăneală
CĂTRĂNEALĂ, cătrăneli, substantiv feminin: Cătrănire. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a cătrăni + suf. -eală (DEX ’09)....
Cum se pronunță: cătiniș
CĂTINIȘ, cătinișuri, substantiv neutru: Desiș, mulțime de cătini. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cătină + suf. -iș (DEX ’09)....
Cum se pronunță: cătinel
CĂTINEL, adverb: Încetinel, lin, domol, tiptil. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: cautelinus „cu precauție” (<cautela...
Cum se pronunță: cătină
CĂTINĂ, cătini, substantiv feminin: Numele a doua specii de arbuști spinoși: a) cătină roșie = arbust cu frunze mici in formă de solzi, cu flori roz sau...
Cum se pronunță: cătărămuță
CĂTĂRĂMUȚĂ, cătărămuțe, substantiv feminin (rar): Diminutiv al lui cataramă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cataramă + suf. -uță (DEX ’09)....
Cum se pronunță: cătăniță
CĂTĂNIȚĂ, cătănițe, substantiv feminin (reg.): Diminutiv al lui cătană. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cătană + suf. -iță (DEX ’09)....
Cum se pronunță: a cătrăni
A CĂTRĂNI, cătrănesc, verb 1. A acoperi, a imbiba un stalp, un zid, o traversa etc. cu catran, cu scopul de a le proteja; 2. (fig.) A (se) supara tare, a (se)...
Cum se pronunță: a căptuși
A CĂPTUȘI, căptușesc, verb 1. A executa sau a aplica o captuseala la o haina, la incaltaminte etc.; 2. A acoperi un obiect, pe dinauntru sau pe dinafara, cu...
Cum se pronunță: a căpui
A CĂPUI, căpuiesc, verb 1. (inv. si reg.) A pune mana pe cineva; a prinde, a incapui; 2. (reflexiv) A obtine, a-si procura; a incapui. Sursa: DEX ’09 Etimologie:...
Cum se pronunță: a căputa
A CĂPUTA, căputez, verb 1. A pune capute noi la o incaltaminte uzata; a incaputa; 2. A inlocui, total sau partial, la un ciorap uzat partea care acopera laba piciorului....
Cum se pronunță: a căra
A CĂRA, car, verb 1. A duce ceva dintr-un loc in altul; a transporta (in cantitati mari); 2. (reflexiv) (rar) A se duce dintr-un loc in altul; (fam.) A pleca repede...
Cum se pronunță: a cărăbăni
A CĂRĂBĂNI, cărăbănesc, verb 1. (reflexiv) (fam.) A pleca repede (si pe furis) de undeva; a se cara, a o sterge; 2. (reg.) A cara. Sursa: DEX ’09 Etimologie:...
