Cum se pronunță: elefant
ELEFANT, elefanți, substantiv masculin: Mamifer de talie mare, cu nasul modificat într-o trompă lungă, mobilă, şi cu colţi lungi de fildeş. Sursa: DEX ’09...
Cum se pronunță: electrovalență
ELECTROVALENȚĂ, electrovalențe, substantiv feminin: Legătură chimică între ioni cu sarcini electrice contrare; valenţă electrică. Sursa: DEX ’09...
Cum se pronunță: electrotropism
ELECTROTROPISM, substantiv neutru: Orientare (într-o anumită direcţie) a organismelor vii sub acţiunea curentului electric. Sursa: DEX ’09 Etimologie:...
Cum se pronunță: electrotomie
ELECTROTOMIE, substantiv feminin: Secţionare a ţesuturilor vii sub acţiunea curentului electric. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză:...
Cum se pronunță: electroterapie
ELECTROTERAPIE, substantiv feminin: Tratament medical efectuat cu ajutorul curenţilor electrici. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză:...
Cum se pronunță: electrotehnică
ELECTROTEHNICĂ, substantiv feminin: Ramură a ştiinţei care se ocupă cu studiul fenomenelor electrice şi magnetice din punct de vedere al aplicaţiilor lor...
Cum se pronunță: electrotehnic
ELECTROTEHNIC, -Ă, electrotehnici, -ce, adjectiv: Care ţine de electrotehnică; propriu electrotehnicii. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din...
Cum se pronunță: elogios
ELOGIOS, -OASĂ, elogioși, -oase, adjectiv 1. Care conţine elogii; 2. Care are caracter de elogiu. Sursa: DEX ’09 Sinonime: encomiastic, laudativ (Sursă:...
Cum se pronunță: elocvență
ELOCVENȚĂ, substantiv feminin 1. Caracter elocvent; 2. Arta de a convinge şi de a influenţa prin limbaj; 3. Expresivitate sugestivă. Sursa: DEX ’09 Sinonime:...
Cum se pronunță: elocvent II
ELOCVENT, adverb: Cu semnifiaţie vădită. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: éloquent; limba latină: eloquens, -ntis (DEX...
Cum se pronunță: elocvent
ELOCVENT, -Ă, elocvenți, -te, adjectiv 1. Care vorbeşte frumos şi convingător; 2. Care vorbeşte de la sine (fără a fi exprimat în cuvinte); cu semnificaţie...
Cum se pronunță: elocuțiune
ELOCUȚIUNE, elocuțiuni, substantiv feminin 1. Mod de exprimare a gândurilor (a ideilor) prin cuvinte; 2. Parte a retoricii care tratează probleme de stil. Sursa:...
