Cum se pronunță: caric
CARIC, substantiv neutru: Încărcătură utilă a unei nave comerciale. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană: carico (DEX ’09)....
Cum se pronunță: caricatură
CARICATURĂ, caricaturi, substantiv feminin 1. Imagine a unei persoane sau a unei situaţii în care se exagerează în mod intenţionat unele trăsături (de obicei...
Cum se pronunță: caricatural
CARICATURAL, -Ă, caricaturali, -e, adjectiv: Care ţine de caricatură; propriu caricaturii. Sursa: DEX ’09 Sinonime: buf (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie:...
Cum se pronunță: caricaturism
CARICATURISM, substantiv neutru: (rar) Mod caricatural de reprezentare a lucrurilor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: caricatură + suf. -ism (DEX ’09)....
Cum se pronunță: caricaturist
CARICATURIST, -Ă, caricaturiști, -ste, substantiv masculin și feminin: Pictor specializat în caricaturi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din...
Cum se pronunță: caricaturistic
CARICATURISTIC, -Ă, cariacturistici, -ce, adjectiv: Care ţine de caricatură; propriu caricaturii. Sursa: DEX ’09 Etimologie: caricatură + suf. -istic (DEX...
Cum se pronunță: caret
CARET, careți, substantiv masculin: Broască-ţestoasă marină comestibilă, din carapacea căreia se obţine bagaua. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt...
Cum se pronunță: carențial
CARENȚIAL, -Ă, carențiali, -e, adjectiv: Care ţine de carenţă; propriu carenţei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: carentiel...
Cum se pronunță: carență
CARENȚĂ, carențe, substantiv feminin: Neajuns al unui lucru; lipsă; deficienţă; cusur; imperfecţiune. Sursa: DEX ’09 Sinonime: cusur, defect, deficiență,...
Cum se pronunță: carent
CARENT, -Ă, carenți, -te, adjectiv: (rar) Care ţine de carenţă; propriu carenţei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din carență (DEX ’09)....
Cum se pronunță: carenată
CARENATĂ, carenate, substantiv feminin 1. (la plural) Subclasă de păsări, având sternul prevăzut cu carenă; 2. Pasăre din această subclasă. Sursa: DEX...
Cum se pronunță: carenat
CARENAT, -Ă, carenați, -te, adjectiv: (bot.) Care ţine de carenă; propriu carenei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: caréné...
