Cum se pronunță: mai II
MAI, substantiv masculin: A cincea lună a anului; florar. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: maius (DEX ’09)....
Cum se pronunță: mai I
MAI, adverb 1. (serveşte la formarea gradului comparativ) Mai încet; Mai înalt; 2. (în îmbinare cu articolul cel, cea, cei, cele, serveşte la formarea gradului...
Cum se pronunță: a maimuțări
A MAIMUȚĂRI, maimuțăresc, verb 1. (persoane şi manifestări ale acestora) A imita în scop de batjocură; 2. (refl. fam.) A-şi urâţi în mod voit expresia...
Cum se pronunță: manea
MANEA, manele, substantiv feminin: Cântec de dragoste cu melodie duioasă şi tărăgănată, caracteristic popoarelor orientale. Sursa: DEX ’09 Etimologie:...
Cum se pronunță: mandrină
MANDRINĂ, mandrine, substantiv feminin 1. Dispozitiv pentru fixarea pieselor de prelucrat sau a uneltelor cu ajutorul cărora se execută operaţii de prelucrare;...
Cum se pronunță: mandril
MANDRIL, mandrili, substantiv masculin: Maimuţă de talie mare din familia pavianilor, cu coadă scurtă şi cu blană brună-măslinie. Sursa: DEX ’09 Etimologie:...
Cum se pronunță: mandră
MANDRĂ, mandre, substantiv feminin: (reg.) Îngrăditură de stuf sau de nuiele aşezată în bălţi pentru prinderea şi păstrarea peştelui viu. Sursa: DEX...
Cum se pronunță: mandragoră
MANDRAGORĂ, mandragore, substantiv feminin: Plantă erbacee cu fructe mari şi rădăcina ramificată, folosită în medicină. Sursa: DEX ’09 Etimologie:...
Cum se pronunță: mandolină
MANDOLINĂ, mandoline, substantiv feminin: Instrument muzical constând dintr-o cutie de rezonanţă boltită şi coarde metalice duble, care produc sunete prin...
Cum se pronunță: mandolă
MANDOLĂ, mandole, substantiv feminin: Vechi instrument muzical cu coarde, asemănător cu mandolina. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba...
Cum se pronunță: mandibulă
MANDIBULĂ, mandibule, substantiv feminin 1. (la om şi la animale) Maxilar inferior; 2. Fiecare dintre cele două părţi ale ciocului păsărilor; 3. (la insecte)...
Cum se pronunță: mandibular
MANDIBULAR, -Ă, mandibulari, -re, adjectiv: Care ţine de mandibulă; propriu mandibulei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză:...
