Cum se pronunță: eclectism
ECLECTISM, substantiv neutru 1. Îmbinare mecanică a mai multor idei sau concepţii eterogene sau opuse; 2. Lipsă de consecvenţă în convingeri sau idei; 3....
Cum se pronunță: ecleraj
ECLERAJ, ecleraje, substantiv neutru: Iluminare artificială puternică (în special în teatru, în film). Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din...
Cum se pronunță: eclectic
ECLECTIC, -Ă, eclectici, -e, adjectiv: Care ţine de eclectism; propriu eclectismului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: éclectique;...
Cum se pronunță: eclator
ECLATOR, eclatoare, substantiv neutru: Dispozitiv electrotehnic folosit pentru protecţia instalaţiilor electrice contra supratensiunilor. Sursa: DEX ’09...
Cum se pronunță: eclatant
ECLATANT, -Ă, eclatanți, -te, adjectiv: Care produce o impresie puternică; care se manifestă cu o intensitate deosebită. Sursa: DEX ’09 Sinonime: strălucit,...
Cum se pronunță: eclampsie
ECLAMPSIE, eclampsii, substantiv feminin: Sindrom caracterizat prin accese convulsive (leşinuri, dureri de cap etc.), survenite la unele femei înainte sau după...
Cum se pronunță: echinoderm
ECHINODERM, echinoderme, substantiv neutru 1. (la plural) Încrengătură de animale marine nevertebrate cu un schelet extern calcaros; 2. Animal din această încrengătură....
Cum se pronunță: a se eclipsa
A SE ECLIPSA, mă eclipsez, verb: (fam.) A se face nevăzut; a înceta să mai fie în câmpul vizual; a dispărea. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit...
Cum se pronunță: a eclipsa
A ECLIPSA, eclipsez, verb 1. (aştri) A pune în eclipsă; 2. (fig.) A face să pălească (în faţa altui lucru); a pune în umbră; a întuneca; 3. (persoane)...
Cum se pronunță: a eclata
A ECLATA, eclatez, verb 1. A străluci cu putere; 2. (fig.) A se manifesta brusc şi cu putere. Sursa: DEX ’09 Sinonime: a străluci (Sursă: Sinonime 2002)....
Cum se pronunță: unu
UNU, substantiv masculin 1. Număr constând dintr-o unitate; 2. Cifra 1 sau I; 3. Obiect marcat cu această cifră. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit...
Cum se pronunță: unu II
UNU, una, numeral cardinal 1. (când determină un substantiv, sunt folosite formele un, o) Primul număr care stă la baza numerotației și reprezintă o cantitate...
