Cum se pronunță: a uita
A UITA, uit, verb 1. A pierde din memorie; a nuşi aminti; 2. A trata cu indiferenţă; a neglija. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (Olt. și Ban.) a zăuita, neglija,...
Cum se pronunță: a uimi
A UIMI, uimesc, verb 1. A face să fie cuprins de o mare mirare (sau admiraţie); a face să rămână profund impresionat; a minuna; 2. (înv.) A face să ajungă...
Cum se pronunță: a se umple
A SE UMPLE, mă umplu, verb 1. (urmat de un complement indirect cu prepoziţia de) A se acoperi parţial sau peste tot; 2. fig. (urmat de denumirea unei boli) A...
Cum se pronunță: a se umili
A SE UMILI, mă umilesc, verb 1. A se pune în mod voit într-o situaţie de inferioritate faţă de cineva (pentru a-şi atinge anumite scopuri); a deveni umil;...
Cum se pronunță: a se umfla
A SE UMFLA, se umflă, verb: A-şi mări volumul, depăşind limitele normale. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: inflare (DEX...
Cum se pronunță: a se umezi
A SE UMEZI, mă umezesc, verb 1. A se îmbiba (uşor) cu apă; a deveni umed; a se jilăvi; 2. (despre ochi) A se umple de lacrimi. Sursa: DEX ’09 Sinonime:...
Cum se pronunță: a se ului
A SE ULUI, mă uluiesc, verb 1. (despre persoane) A deveni buimac; a nu mai şti de sine; a se pierde; a se buimăci; a se zăpăci; a se năuci; 2. A fi puternic...
Cum se pronunță: a se ulcera
A SE ULCERA, se ulcerează, verb: (despre inflamaţii, leziuni, traume) A se preface în ulcer. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză:...
Cum se pronunță: a se uita
A SE UITA, mă uit, verb: A-şi îndrepta privirea spre cineva sau ceva (pentru a vedea); a privi. Sursa: DEX ’09 Sinonime: a (se) privi, (pop.) a se căuta,...
Cum se pronunță: unanim
UNANIM, -Ă, unanimi, -e, adjectiv (şi adverbial) 1. Care exprimă un acord complet; acceptat de toţi membrii unei colectivităţi; comun; 2. la plural (despre...
Cum se pronunță: unanimitate
UNANIMITATE, substantiv feminin 1. Caracter unanim; 2. Expresie a comunităţii de opinie a membrilor unei colectivităţi; consimţământ general. Sursa: DEX ’09...
Cum se pronunță: unchi
UNCHI, unchi, substantiv masculin 1. (folosit şi ca termen de adresare) Frate sau văr al unuia dintre părinţi, în raport cu copiii acestora; moş; 2. pop. (folosit...
