Cum se pronunță: rostopască
ROSTOPASCĂ, substantiv feminin: Plantă erbacee cu tulpina erectă, ramificată, cu frunze mari, lobate şi cu flori galbene-aurii, care conţine un suc otrăvitor,...
Cum se pronunță: rostogol II
ROSTOGOL, substantiv masculin: Plantă erbacee meliferă, cu tulpina erectă, frunze păroase şi flori albe, care creşte prin locuri uscate. Sursa: DEX ’09...
Cum se pronunță: rostogol
ROSTOGOL, rostogoluri, substantiv neutru 1. Mişcare de rotire în jurul axei proprii; 2. Pantă înclinată într-o mină, care serveşte la transportarea materialului...
Cum se pronunță: rost
ROST, rosturi, substantiv neutru 1. Destinaţie a unui lucru în funcţie de utilitatea lui; noimă; sens; 2. Bază raţională care justifică existenţa unui lucru...
Cum se pronunță: roshar
ROSHAR, substantiv neutru: Păr din coama sau din coada cailor, folosit în tapiţărie sau la confecţionarea unor ţesături. Sursa: DEX ’09 Etimologie:...
Cum se pronunță: rosbrat
ROSBRAT, rosbraturi, substantiv neutru: Mâncare pregătită din carne de vită friptă înăbuşit cu multă ceapă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit...
Cum se pronunță: rosbif
ROSBIF, rosbifuri, substantiv neutru: Mâncare pregătită din muşchi de vită foarte puţin fript. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba...
Cum se pronunță: rosătură
ROSĂTURĂ, rosături, substantiv feminin 1. a (se) roade; 2. Loc ros, tocit; 3. Rană superficială provenită dintr-o roadere; 4. Masă constând din resturi provenite...
Cum se pronunță: ropotitor
ROPOTITOR, -OARE, ropotitori, -oare, adjectiv: Care ropoteşte; care produce ropote. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a ropoti + suf. -tor (DEX ’09)....
Cum se pronunță: ropot
ROPOT, ropote, substantiv neutru 1. Zgomot puternic, cadenţat şi uniform, produs de unele fenomene naturale (ploaie, grindină, valuri, torente de apă etc.),...
Cum se pronunță: ronț
RONȚ, interjecție: se foloseşte, de obicei repetat, pentru a reda zgomotul produs la ronţăirea unui aliment tare sau uscat. Sursa: DEX ’09 Etimologie:...
Cum se pronunță: a (se) rostogoli
A (SE) ROSTOGOLI, (mă) rostogolesc, verb 1. A se da de-a rostogolul; a se mişca, dându-se de-a dura; 2. (despre ape curgătoare) A curge în valuri repezi. Sursa:...
