Cum se pronunță: rezolvabil
REZOLVABIL, -Ă, rezolvabili, -e, adjectiv: Care poate fi rezolvat, soluţionat; care se pretează la rezolvări. Sursa: DEX ’09 Sinonime: soluționabil, (fig.)...
Cum se pronunță: rezolutoriu
REZOLUTORIU, -E, rezolutorii, adjectiv: (jur.) Care duce la anularea unui act. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: resolutorius;...
Cum se pronunță: rezolutiv
REZOLUTIV, -Ă, rezolutivi, -e, adjectiv: (despre substanţe medicamentoase) Care micşorează inflamaţia. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din...
Cum se pronunță: rezoluție
REZOLUȚIE, rezoluții, substantiv feminin 1. Decizie a unui colectiv adoptată în urma dezbaterilor; 2. Semnătură pusă de o persoană oficială pe un document...
Cum se pronunță: rezinaj
REZINAJ, rezinaje, substantiv neutru: Operaţie de extragere a răşinii din arborii răşinoşi. Sursa: DEX ’09 Sinonime: rezinare (Sursă: Sinonime 2002)....
Cum se pronunță: reziliabil
REZILIABIL, -Ă, reziliabili, -e, adjectiv: Care poate fi reziliat. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: résiliable (DEX ’09)....
Cum se pronunță: reziduu
REZIDUU, reziduuri, substantiv neutru 1. Rămăşiţă provenită în urma prelucrării chimice sau fizice a unui material brut; 2. Depunere solidă pe fundul sau...
Cum se pronunță: rezidual
REZIDUAL, -Ă, reziduali, -e, adjectiv: Care rămâne ca reziduu. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: résiduel; limba italiană:...
Cum se pronunță: rezidențial
REZIDENȚIAL, -Ă, rezidențiali, -e, adjectiv: Care ţine de rezidenţi; propriu rezidenţilor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză:...
Cum se pronunță: rezidență
REZIDENȚĂ, rezidențe, substantiv feminin 1. Sediu al unei autorităţi sau al unei persoane oficiale; reşedinţă; 2. Clădire sau localitate în care se află...
Cum se pronunță: rezident
REZIDENT, -Ă, rezidenți, -te, I. adjectiv: (despre cetăţeni ai unui stat) Care locuieşte într-un stat străin; II. substantiv masculin și feminin: Reprezentant...
Cum se pronunță: rezervor
REZERVOR, rezervoare, substantiv neutru 1. Recipient pentru depozitarea fluidelor, a materialelor pulverulente sau granulare; 2. Bazin pentru colectarea apelor şi...
