Cum se pronunță: refrangibil
REFRANGIBIL, refrangibilă, adjectiv: (rar) Care se poate refracta; care are însuşirea de a se refracta. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din...
Cum se pronunță: refractor
REFRACTOR, refractoare, substantiv neutru 1. Telescop în care imaginea aştrilor se obţine prin refracţia razelor de lumină; lunetă astronomică; 2. Dispozitiv...
Cum se pronunță: refractometru
REFRACTOMETRU, refractometre, substantiv neutru: Instrument optic pentru determinarea indicilor de refracţie ai substanţelor. Sursa: DEX ’09 Etimologie:...
Cum se pronunță: refractometrie
REFRACTOMETRIE, substantiv feminin: Totalitate a metodelor de determinare a indicilor de refracţie ai substanţelor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit...
Cum se pronunță: refracție
REFRACȚIE, refracții, substantiv feminin: (fiz.) Fenomen de schimbare a direcţiei de propagare a unor raze sau unde la traversarea suprafeţei de separare a două...
Cum se pronunță: refractaritate
REFRACTARITATE, substantiv feminin: (rar) Caracter refractar. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: réfractarité (DEX ’09)....
Cum se pronunță: refractarism
REFRACTARISM, substantiv neutru: (rar) Atitudine a celui care este refractar. Sursa: DEX ’09 Etimologie: refractar + suf. -ism (DEX ’09)....
Cum se pronunță: refugiat
REFUGIAT, -Ă, refugiați, -te, adjectiv (și substantiv): (Persoană) care s-a retras undeva sau la cineva spre a se adăposti, spre a găsi sprijin sau ocrotire...
Cum se pronunță: refugiu
REFUGIU, refugii, substantiv neutru 1. Loc unde se refugiază o persoană; azil; 2. Perioadă de timp petrecută ca refugiat; 3. Loc amenajat special pentru a uşura...
Cum se pronunță: refuz
REFUZ, refuzuri, substantiv neutru 1. v. a refuza; 2. (tehn.) Material care rămâne după cernere, sortare etc. Sursa: DEX ’09 Sinonime: respingere (Sursă:...
Cum se pronunță: regal
REGAL, -Ă, regali, -e, adjectiv 1. Care ţine de regi; propriu regilor; 2. (fig.) Care se impune prin măreţie; cu aspect grandios şi impunător; 3. Apă regală:...
Cum se pronunță: regal II
REGAL, regale, substantiv neutru I. (livr.) Masă bogată oferită cu ocazia unei zile festive; masă de sărbătoare; II. (tipogr.) Dulap în care se păstrează...
