Cum se pronunță: a vicleni
A VICLENI, viclenesc, verb (înv., pop.) 1. A fi viclean; a manifesta viclenie; 2. (persoane) A face să ia un neadevăr drept adevăr (recurgând la viclenii);...
Cum se pronunță: vicleim
VICLEIM, vicleimuri, substantiv neutru: Dramă biblică despre naşterea lui Isus Hristos. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: Vitleemŭ...
Cum se pronunță: viclean
VICLEAN, -EANĂ, vicleni, –ene, adjectiv: (despre persoane) 1. Care, sub masca aparent binevoitoare, ascunde gânduri duşmănoase; 2. Care se orientează...
Cum se pronunță: viciu
VICIU, vicii, substantiv neutru 1. Imperfecţiune gravă care face ca un lucru să nu corespundă modelului său ideal sau destinaţiei sale; 2. Obişnuinţă anormală...
Cum se pronunță: vicisitudine
VICISITUDINE, vicisitudini, substantiv feminin: (mai ales la plural) 1. Succesiune de împrejurări defavorabile; 2. (rar) Nelinişte sufletească; frământare;...
Cum se pronunță: vicios
VICIOS, -OASĂ, vicioși, -oase, adjectiv 1. (despre clădiri, instalaţii, aparate) Care are vicii (de construcţie sau de funcţionare); defect; 2. (despre persoane)...
Cum se pronunță: vicinal
VICINAL, -Ă, vicinali, -e, adjectiv: (despre căi de comunicaţie) Care uneşte două localităţi (rurale) învecinate. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt...
Cum se pronunță: viciabil
VICIABIL, -Ă, viciabili, -e, adjectiv: Care poate fi viciat, corupt. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: viciable (DEX ’09)....
Cum se pronunță: viceversa
VICEVERSA, adverb: În mod opus; invers. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză, lima latină: vice versa (DEX ’09)....
Cum se pronunță: vicariat
VICARIAT, vicariate, substantiv neutru 1. Funcţia sau demnitatea de vicar; 2. Timpul cât un vicar exercită această funcţie. Sursa: DEX ’09 Etimologie:...
Cum se pronunță: vetust
VETUST, -Ă, vetuști, -ste, adjectiv: (livr.) (despre obiecte, clădiri, instalaţii etc.) Care a ieşit din uz sau din modă; învechit; perimat; vechi; demodat....
Cum se pronunță: vespasiană
VESPASIANĂ, vespasiene, substantiv feminin: (livr.) Toaletă publică pentru bărbaţi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vespasienne...
