Cum se pronunță: răsculător
RĂSCULĂTOR, răsculători, substantiv masculin: (înv.) Persoană care se răscoală sau care îndeamnă la răscoală. Sursa: DEX ’09 Sinonime: răsculat,...
Cum se pronunță: răsculat
RĂSCULAT, -Ă, răsculați, -te, adjectiv (și substantiv): Care s-a ridicat împotriva unei oprimări, a unei nedreptăţi; răzvrătit; rebel. Sursa: DEX ’09...
Cum se pronunță: răscruce
RĂSCRUCE, răscruci, substantiv feminin 1. Loc de întretăiere a două sau mai multe drumuri; răspântie; încrucişare; 2. (fig.) Moment crucial în viaţa cuiva;...
Cum se pronunță: răscoage
RĂSCOAGE, substantiv feminin: Plantă erbacee meliferă, cu tulpina erectă, cilindrică, cu frunze moi, lanceolate şi cu flori mari, purpurii sau albe; zburătoare....
Cum se pronunță: răsăritor
RĂSĂRITOR, -OARE, răsăritori, -oare, adjectiv: (despre aştri) Care răsare; care este în curs de a răsări. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a răsări +...
Cum se pronunță: răsăritean
RĂSĂRITEAN, -Ă, răsăsriteni, –ene, I. adjectiv 1. (în opoziţie cu apusean) Care se află la răsărit; estic; 2. Care este caracteristic pentru răsărit;...
Cum se pronunță: răsărită
RĂSĂRITĂ, răsărite, substantiv feminin (reg.) 1. Plantă erbacee oleaginoasă, cu tulpina înaltă, cu flori mari, galbene, cultivată pentru seminţele ei,...
Cum se pronunță: răsărit
RĂSĂRIT, -Ă, răsăriți, -te, adjectiv 1. v. a răsări; 2. Care este mai de seamă, mai important. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a răsări (DEX ’09)....
Cum se pronunță: răsărit II
RĂSĂRIT, răsărituri, substantiv neutru 1. Parte a orizontului de unde răsare Soarele; est; 2. Punct cardinal care corespunde acestei părţi a orizontului;...
Cum se pronunță: a se răspândi
A SE RĂSPÂNDI, se răspândește, verb 1. (despre lumină, căldură, sunete, mirosuri etc.) A cuprinde spaţii tot mai largi; a se propaga; a se difuza; 2. (despre...
Cum se pronunță: a se răsfrânge
A SE RĂSFRÂNGE, se răsfrâng, verb 1. A-şi manifesta efectele; a avea urmări; a se resimţi; 2. (rar) A-şi proiecta imaginea pe o suprafaţă făcând-o să...
Cum se pronunță: a se răsfira
A SE RĂSFIRA, mă răsfir, verb 1. (despre păr sau despre obiecte din fire) A se desface, îndepărtându-se fir de fir; a se răşchira; 2. (fam.) A se împrăştia...
