Cum se pronunță: reprehensibil
REPREHENSIBIL, -Ă, reprehensibili, -e, adjectiv: (livr.) Care ţine de reprehensiune; care se pretează la reproşuri; reproşabil; imputabil. Care merită să...
Cum se pronunță: reportofon
REPORTOFON, reportofoane, substantiv neutru: Magnetofon special pentru reportaje. Sursa: DEX ’09 Etimologie: report + -ofon (DEX ’09)....
Cum se pronunță: reportericesc
REPORTERICESC, -EASCĂ, reportericești, adjectiv: Care este caracteristic pentru reporteri; propriu reporterilor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: reporter + suf....
Cum se pronunță: reporter
REPORTER, -Ă, reporteri, -e, substantiv masculin și feminin: Jurnalist specializat în realizarea reportajelor; autor de reportaje. Sursa: DEX ’09 Etimologie:...
Cum se pronunță: reportaj
REPORTAJ, reportaje, substantiv neutru 1. Specie publicistică (uneori având valoare literară), care conţine informaţii operative asupra unor evenimente culese...
Cum se pronunță: replică
REPLICĂ, replici, substantiv feminin 1. Răspuns scurt şi prompt în contradictoriu la spusele agresive ale cuiva; ripostă; 2. Porțiune din rolul unui actor,...
Cum se pronunță: replay
REPLAY , replay-uri, substantiv neutru: Reluare imediată a unei faze interesante într-o transmisiune sportivă (directă) televizată. Sursa: DEX ’09 Etimologie:...
Cum se pronunță: repezit
REPEZIT, -Ă, repeziți, -te, adjectiv 1. v. a (se) repezi; 2. (despre persoane) Care acţionează pripit; iute din fire; nestăpânit. Sursa: DEX ’09 Sinonime:...
Cum se pronunță: repeziș
REPEZIȘ, repezișuri, substantiv neutru 1. Pantă abruptă a unei înălţimi (munte sau deal); versant abrupt; pripor; 2. Porţiune în cursul unui râu unde apa...
Cum se pronunță: a se replia
A SE REPLIA, se repliază, verb 1. A se retrage în ordine; 2. A strânge prin suprapunerea unei părţi peste alta. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit...
Cum se pronunță: a reproduce
A REPRODUCE, reproduc, verb 1. A face să se reproducă; 2. A reda exact; a reprezenta cu fidelitate; 3. ec. (procesul de producţie) A repeta în permanenţă;...
Cum se pronunță: a reproba
A REPROBA, reprob, verb: (fapte) A considera condamnabil; a nu încuviinţa. Sursa: DEX ’09 Sinonime: a dezaproba (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt...
