Cum se pronunță: frăție
FRĂȚIE, frății, substantiv feminin 1. Relaţie familială dintre fraţi; 2. Prietenie strânsă între două sau mai multe persoane; 3. Legătură de solidaritate...
Cum se pronunță: frățică
FRĂȚICĂ, substantiv masculin: (fam.) cuvânt de adresare ce exprimă simpatie şi atitudine prietenească faţă de o persoană de cam aceeaşi vârstă. Sursa:...
Cum se pronunță: frățesc
FRĂȚESC, frățească, adjectiv: Care este caracteristic pentru fraţi; de fraţi; fratern. Sursa: DEX ’09 Etimologie: frate + suf. -esc (DEX ’09)....
Cum se pronunță: fraternitate
FRATERNITATE, fraternități, substantiv feminin 1. Caracter fratern; 2. Legătură de solidaritate realizată pe baza unor idealuri comune; frăţie. Sursa: DEX...
Cum se pronunță: frăsinet
FRĂSINET, frăsineturi, substantiv neutru 1. Loc unde cresc frasini; 2. Pădure de frasini. Sursa: DEX ’09 Sinonime: frăsiniș (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie:...
Cum se pronunță: frăsinel
FRĂSINEL, frăsinei, substantiv masculin: (diminutiv de la frasin) Plantă erbacee medicinală sau ornamentală cu flori mari albe sau roşii, plăcut mirositoare....
Cum se pronunță: franzelăreasă
FRANZELĂREASĂ, franzelărese, substantiv feminin 1. Lucrătoare specializata în producerea franzelelor; 2. Vânzătoare de franzele. Sursa: DEX ’09 Etimologie:...
Cum se pronunță: franzelar
FRANZELAR, franzelari, substantiv masculin 1. Lucrător specializat în producerea franzelelor; 2. Vânzător de franzele. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (înv.)...
Cum se pronunță: franzelă
FRANZELĂ, franzele, substantiv feminin: Pâine albă (din făină de calitate superioară) de formă lunguiaţă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (pop.) jimblă,...
Cum se pronunță: frământător
FRĂMÂNTĂTOR, frământătoare, substantiv neutru: Maşină pentru frământarea aluatului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a frământa + suf. -tor (DEX ’09)....
Cum se pronunță: a se frăsui
A SE FRĂSUI, mă frăsuiesc, verb 1. (fam.) A plânge, văicărându-se; 2. A se agita fără rost. Sursa: DEX ’09 Sinonime: boci, căina, chinui, consuma,...
Cum se pronunță: a se frământa
A SE FRĂMÂNTA, mă frământ, verb 1. A se mişca încolo şi încoace (din neastâmpăr); a nu sta locului; a se zvârcoli; a se agita; 2. fig. A fi cuprins de...
