Cum se pronunță: flexură
FLEXURĂ, flexuri, substantiv feminin: Deformaţie a straturilor de roci, datorită mişcărilor tectonice ale scoarţei terestre. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt...
Cum se pronunță: flexiune
FLEXIUNE, flexiuni, substantiv feminin 1. Mişcare de îndoire; mlădiere; 2. Ansamblu de modificări pe care le suferă un cuvânt, pentru a exprima diverse valori...
Cum se pronunță: flexionar
FLEXIONAR, -Ă, flexionari, -e, adjectiv: (despre limbi) Care posedă flexiune. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: flexibil (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt...
Cum se pronunță: flexibilitate
FLEXIBILITATE, substantiv feminin 1. Caracter flexibil; 2. fig. (despre persoane) Proprietate de a se adapta la împrejurări. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: elasticitate,...
Cum se pronunță: flexibil I
FLEXIBIL, -Ă, flexibili, -e, adjectiv 1. Care poate fi uşor deformat sub actiunea unei forţe exterioare; cu proprietatea de a se curba uşor; 2. fig. (despre...
Cum se pronunță: fleuron
FLEURON, fleuroane, substantiv neutru: (mai ales în arhitectura gotică) Element ornamental în formă de floare sau de frunză stilizată. Sursa: DEX ‘09 Etimologie:...
Cum se pronunță: fleșă
FLEȘĂ, fleșe, substantiv feminin: (în arhitectura medievală) Acoperiş îngust şi înalt, în formă de con sau de piramidă, folosit la clădirile monumentale...
Cum se pronunță: fler
FLER, fleruri, substantiv neutru: Simţ de orientare într-o situaţie dificilă; perspicacitate. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză:...
Cum se pronunță: fleică
FLEICĂ, fleici, substantiv feminin 1. Carne de vită tăiată de pe burtă; 2. Fel de mâncare pregătită din astfel de carne. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt...
Cum se pronunță: flegmatism
FLEGMATISM, substantiv neutru 1. Caracter flegmatic; 2. Comportament flegmatic. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: flegmat + suf. -ism (DEX ‘09)....
Cum se pronunță: flegmatic
FLEGMATIC, -Ă, flegmatici, -ce, adjectiv 1. Care manifestă indiferenţă; care are caracter nepăsător; 2. Care îşi controlează cu uşurinţă emoţiile; care...
Cum se pronunță: flecar
FLECAR, flecari, adjectiv (și substantiv) Care vorbeşte fleacuri; căruia îi place să flecărească; vorbăreţ. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: fleac + suf. -ar...
