Cum se pronunță: faringoscopie
FARINGOSCOPIE, faringoscopii, substantiv feminin: Metodă de examinare a faringelui cu ajutorul faringoscopului. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din...
Cum se pronunță: faringolaringită
FARINGOLARINGITĂ, faringolaringite, substantiv feminin: Boală constând în inflamarea faringelui şi a laringelui. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit...
Cum se pronunță: faringe
FARINGE, faringe, substantiv neutru: Canal membrano-musculos care constituie locul de încrucişare a cailor respiratorii cu calea digestivă. Sursa: DEX ‘09 Etimologie:...
Cum se pronunță: farin
FARIN, adjectiv invariabil: (despre unele produse alimentare) Care are aspect de făină; ca făina. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză:...
Cum se pronunță: farfurie
FARFURIE, farfurii, substantiv feminin 1. Vas (de faianţă, de porţelan etc.) de formă rotundă în care se serveşte mâncarea; 2. Conţinutul unui asemenea...
Cum se pronunță: farfara
FARFARA, farfarale, substantiv feminin: rar Persoană care poartă zvonuri, denaturându-le. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: clănțău, flecar, guraliv, vorbăreț (Sursă:...
Cum se pronunță: fard
FARD, farduri, substantiv neutru: Produs cosmetic care se aplică în special pe faţă pentru a-i modifica aspectul natural. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt...
Cum se pronunță: faraon
FARAON, faraoni, substantiv masculin 1. (în Egiptul antic; folosit şi ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător absolut al ţării; 2. Persoană rea sau...
Cum se pronunță: farafastâc
FARAFASTÂC, farafastâcuri, substantiv neutru 1. Podoabă lipsită de orice valoare; fleac; 2. Dispoziţie de moment, neaşteptată şi stranie; moft; capriciu;...
Cum se pronunță: farad
FARAD, farazi, substantiv masculin: fiz. Unitate de măsură a capacităţii electrice. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: farad...
Cum se pronunță: far
FAR, faruri, substantiv neutru 1. Turn construit pe o coastă sau pe o insulă, prevăzut cu o sursă puternică de lumină în partea superioară, servind drept...
Cum se pronunță: fapt
FAPT, fapte, substantiv neutru 1. Întâmplare care a avut loc în realitate; eveniment; 2. Fenomen izolat dintr-un anumit domeniu; 3. v. FAPTĂ; 4. (în îmbinare...
