Cum se pronunță: volubil
VOLUBIL, -Ă, volubili, -le, adjectiv 1. (despre persoane) Care vorbeşte repede şi cu uşurinţă; cu un bogat debit verbal; 2. (despre manifestările persoanelor)...
Cum se pronunță: voltmetru
VOLTMETRU, voltmetre, substantiv neutru: Instrument folosit pentru măsurarea tensiunii electrice între două puncte ale unui circuit. Sursa: DEX ’09 Etimologie:...
Cum se pronunță: voltijor
VOLTIJOR, voltijori, substantiv masculin: Persoană care execută voltije. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: voltigeur (DEX...
Cum se pronunță: voltijă
VOLTIJĂ, voltije, substantiv feminin 1. Încălecare a calului din fugă, fără ajutorul scărilor; 2. Ansamblu de exerciţii de acrobatică executate pe cal....
Cum se pronunță: voltă
VOLTĂ, volte, substantiv feminin 1. Mişcare de rotaţie în jurul axei proprii; 2. Tur complet, executat de un călăreţ în manej; 3. (sport) Mişcare de apărare...
Cum se pronunță: voltampermetru
VOLTAMPERMETRU, voltampermetre, substantiv neutru: Instrument care poate fi folosit alternativ ca voltmetru sau ca ampermetru. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt...
Cum se pronunță: voltametru
VOLTAMETRU, voltametre, substantiv neutru: Instrument de măsurat intensitatea unui curent electric. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba...
Cum se pronunță: voltaj
VOLTAJ, voltaje, substantiv neutru 1. Tensiune electrică exprimată în volţi; 2. Numărul de volţi necesar pentru funcţionarea normală a unui aparat electric....
Cum se pronunță: voltaic
VOLTAIC, -Ă, voltaici, -ce, adjectiv: Care ţine de pilele electrice inventate de Volta; propriu pilelor electrice ale lui Volta. Sursa: DEX ’09 Etimologie:...
Cum se pronunță: volt
VOLT, volți, substantiv masculin: (fiz.) Unitate de măsură a tensiunii electrice, a forţei electromotoare, egală cu tensiunea de la capetele unui conductor...
Cum se pronunță: voloc
VOLOC, voloace, substantiv neutru: Unealtă de pescuit, folosită în ape puţin adânci, constând dintr-o plasă întinsă pe un suport de lemn, care este trasă...
Cum se pronunță: volnicie
VOLNICIE, substantiv feminin (înv.) 1. Stare de om volnic; libertate; 2. (jur.) Act prin care se acordă o permisiune. Sursa: DEX ’09 Etimologie: volnic +...
