Cum se pronunță: a se rablagi
A SE RABLAGI, mă rablagesc, verb 1. fam. (despre lucruri) A se învechi prin întrebuinţare excesivă; a se hârbui; a se uza; 2. fam. (despre persoane) A-şi...
Cum se pronunță: ZBÂR
ZBÂR: interjecție, care se foloseşte, de obicei prelungit, pentru a imita zgomotul produs de zborul păsărilor, de vibraţia unei coarde etc. Sursa: DEX’09,...
cum se pronunță: ZBÂNȚUIALĂ
ZBÂNȚUIALĂ, zbânțuieli: substantiv, gen feminin, care înseamnă: Joacă voioasă, însoţită de multă mişcare; zburdălnicie; zbenguială. Sursa: DEX’09,...
Cum se pronunță: paceaură
PACEAURĂ, paceaure, substantiv feminin – 1. Bucată de pânză (veche) folosită în anumite scopuri (pentru ștersul prafului, pentru spălatul vaselor etc.);...
Cum se pronunță: extravagant
EXTRAVAGANT, extravagantă (~ți, ~te), adjectiv – 1. Care depășește limitele bunului simț; ieșit din comun; neobișnuit; excentric. Idei ~te. 2. și...
Cum se pronunță: extrauterin
EXTRAUTERIN, extrauterină (~i, ~e), adjectiv – Sarcină ~ă = sarcină patologică în care oul fecundat se dezvoltă în afara cavității uterine. Sursă:...
Cum se pronunță: extraterestru
EXTRATERESTRU, extraterestră (~ștri, ~stre), adjectiv – Care se află în afara globului terestru. (Sil. ex-tra-te-res-tru) Sursă: DEX ’09 Etimologie:...
Cum se pronunță: extrasistolă
EXTRASISTOLĂ, extrasistole, substantiv feminin (med.) – Contracție suplimentară a inimii care are loc înaintea sistolei, afectând regularitatea ritmului...
Cum se pronunță: extrasensibil
EXTRASENSIBIL, extrasensibilă (~i, ~e), adjectiv – 1. (despre persoane) Care este extrem de sensibil. 2. (despre organisme) Care reacționează instantaneu...
Cum se pronunță: extrașcolar
EXTRAȘCOLAR, extrașcolară (~i, ~e), adjectiv – Care este făcut în afara programului sau activității școlare. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt...
Cum se pronunță: extras
EXTRAS, extrase, substantiv neutru – 1. Fragment scos dintr-o scriere, dintr-un document, proces-verbal, regulament sau lege. * În ~ reprodus parțial. 2....
Cum se pronunță: extrapolare
EXTRAPOLARE, extrapolări, substantiv feminin – 1. Extindere ipotetică a unei noțiuni, legi sau teorii de la un domeniu la altul. 2. mat. Determinare a valorii...
