Cum se pronunță: radiotelefonic
RADIOTELEFONIC, -Ă, radiotelefonici, -e, adjectiv: Care ţine de radiotelefonie; propriu radiotelefoniei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din...
Cum se pronunță: radiotelefon
RADIOTELEFON, radiotelefoane, substantiv neutru: Aparat telefonic portativ, utilizat pentru radiocomunicaţii bilaterale la distanţe relativ mici. Sursa: DEX ’09...
Cum se pronunță: radiotehnică
RADIOTEHNICĂ, substantiv feminin 1. Ramură a tehnicii care se ocupă cu studiul emiterii şi recepţiei la distanţă a undelor radio şi a oscilaţiilor electromagnetice...
Cum se pronunță: radiotehnic
RADIOTEHNIC, -Ă, radiotehnici, -e, adjectiv: Care ţine de radiotehnică; propriu radiotehnicii. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză:...
Cum se pronunță: radiostațiune
RADIOSTAȚIUNE, radiostațiuni, substantiv feminin: Staţie de radioemisiune. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba engleză: radiostation...
Cum se pronunță: radiosondă
RADIOSONDĂ, radiosonde, substantiv feminin: Aparat pentru cercetări meteorologice în straturile superioare ale atmosferei, care transmite datele înregistrate...
Cum se pronunță: radioscopie
RADIOSCOPIE, radioscopii, substantiv feminin: 1. (med.) Metodă de examinare a unor organe interne cu ajutorul radiaţiilor ionizante; 2. Imagine obţinută prin...
Cum se pronunță: palavragiu
PALAVRAGIU, palavragii – substantiv masculin – Persoană căreia îi place să pălăvrăgească; flecar. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit...
Cum se pronunță: palavragioaică
PALAVRAGIOAICĂ, palavragioaice, substantiv feminin – depr. Femeie căreia îi place să pălăvrăgească; flecară. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt...
Cum se pronunță: palavră
PALAVRĂ, palavre, substantiv feminin – mai ales la pl. Vorbă goală; afirmație neserioasă; balivernă; brașoavă; fleac. Sursă: DEX ’09 Etimologie:...
Cum se pronunță: palatinat
PALATINAT, palatinaturi, substantiv neutru – ist. 1. Funcție de palatin. 2. Durata acestei funcții. 3. Sediul palatinului. 4. Provincie guvernată de un...
Cum se pronunță: palatin
1. PALATIN, palatini, substantiv masculin – (în evul mediu; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Mare demnitar (de obicei, la curtea unui rege...
