Cum se pronunță: a paria
A PARIA, pariez, verb – 1. tranz. A pune pariu; a face rămășag. Am ~at o sticlă de șampanie. 2. intranz. 1). A încheia un pariu. 2). A afirma cu siguranță;...
Cum se pronunță: a parfuma
A PARFUMA, parfumez, verb tranzitiv – 1. (persoane sau lucruri) A da cu parfum. 2. (spații) A umple cu parfum, cu mireasmă; a îmbălsăma; a înmiresma....
Cum se pronunță: a pardosi
A PARDOSI, pardosesc, verb tranzitiv – 1. (încăperi, suprafețe) A acoperi cu pardoseală. 2. (străzi, piețe, curți etc.) A acoperi cu pavaj; a pava....
Cum se pronunță: pardesiu
PARDESIU, pardesie, substantiv neutru – Palton subțire care se poartă primăvara și toamna; demiu. (pl. și pardesiuri) Sursă: NODEX 2002 Etimologie: cuvânt...
Cum se pronunță: parcurs
PARCURS, parcursuri, substantiv neutru – 1. v. A PARCURGE. 2. Cale care trebuie străbătută pentru a ajunge de la un punct la altul; traiect. * Pe (tot)...
Cum se pronunță: parcometru
PARCOMETRU, parcometre, substantiv neutru – Aparat de taxare pentru parcarea autovehiculelor. Sursă: NODEX 2002 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză...
Cum se pronunță: parcimonios
PARCIMONIOS, parcimonioasă (~oși, ~oase), livr. – Care manifestă parcimonie; care economisește peste măsură. (Sil. -ni-os) Sursă: NODEX 2002 Etimologie:...
Cum se pronunță: parcimonie
PARCIMONIE, parcimonii, substantiv feminin, livr. – Caracter zgârcit; zgârcenie, avariție. * Cu ~în cantități mici; cu economie. Sursă: NODEX 2002 Etimologie:...
Cum se pronunță: parchetar
PARCHETAR, parchetari, substantiv masculin – Muncitor specializat în confecționarea, montarea sau curățarea parchetului. Sursă: NODEX 2002 Etimologie:...
Cum se pronunță: parchet
1. PARCHET, parchete, substantiv neutru – 1. Material de construcții constând din scândurele de lemn de esență tare, înguste și scurte, folosite la...
Cum se pronunță: parbriz
PARBRIZ, parbrize, substantiv neutru – Geam montat în partea din față a unui vehicul. Sursă: NODEX 2002 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză...
Cum se pronunță: a parcurge
A PARCURGE, parcurg, verb tranzitiv – 1. (distanțe, drumuri etc.) A trece de la un capăt la altul (sau dintr-o parte în alta); a acoperi. 2. (ziare, reviste,...
