Cum se pronunță: extracție
EXTRACȚIE, extracții, substantiv feminin – 1. Proces, operație de extragere (a minereurilor). 2. chim. Operație de separare a unui component dintr-un amestec....
Cum se pronunță: extract
EXTRACT, extracte, substantiv neutru – Substanță concentrată extrasă din diferite amestecuri vegetale sau animale. (Sil. ex-tract) Sursă: DEX ’09...
Cum se pronunță: extracorporal
EXTRACORPORAL, extracorporală (~i, ~e), adjectiv – 1. Care se află în afara corpului; din afara corpului. Factor ~. 2. Care se efectuează în afara corpului....
Cum se pronunță: extrabugetar
EXTRABUGETAR, extrabugetară (~i, ~e), adjectiv – Care nu este prevăzut de buget; în afara bugetului. Cheltuieli ~e. (Sil. ex-tra-bu-ge-tar) Sursă: DEX...
Cum se pronunță: extraatmosferic
EXTRAATMOSFERIC, extraatmosferică (~ci, ~ce), adjectiv – Care este dincolo de atmosfera terestră. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din...
Cum se pronunță: extirpator
EXTIRPATOR, extirpatoare, substantiv neutru – Mașină agricolă folosită pentru distrugerea buruienilor și afânarea solului. Sursă: DEX ’09 Etimologie:...
Cum se pronunță: extinctor
EXTINCTOR, extinctoare, substantiv neutru – Aparat pentru stingerea incendiilor; stingător. (Sil. ex-tinc-tor) Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit...
Cum se pronunță: extern
1. EXTERN, externă (~i, ~e), adjectiv – 1. Care este situat în spațiul de dinafară a ceva (sau a cuiva); exterior. 2. Care vine din afară; străin. 3....
Cum se pronunță: a se extinde
A SE EXTINDE, mă extind, verb intranzitiv – A-și lărgi sfera de acțiune. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “extindere”...
Cum se pronunță: a extrapola
A EXTRAPOLA, extrapolez, verb tranzitiv – (teorii, lucruri cunoscute) A aplica prin analogie la un alt domeniu pentru a face anumite deducții. Sursă: DEX...
Cum se pronunță: a extrage
A EXTRAGE, extrag, verb tranzitiv – 1. (substanțe) A separa dintr-un material (prin diverse procedee). 2. (zăcăminte minerale) A dobândi prin extracție;...
Cum se pronunță: a extirpa
A EXTIRPA, extirp, verb tranzitiv – 1. (plante dăunătoare) A smulge din rădăcini. 2. (tumori, părți ale unor organe bolnave) A înlătura printr-o intervenție...
