Cum se pronunță: excurs
EXCURS, excursuri, substantiv neutru – Abatere de la subiectul tratat, pentru a lămuri o chestiune secundară. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit...
Cum se pronunță: excretor
EXCRETOR, excretoare (~ori, ~oare), adjectiv – Care ține de excreție; propriu excreției. * Aparat (canal) ~ aparat (canal) prin care se elimină excrementele....
Cum se pronunță: excreție
EXCREȚIE, excreții, substantiv feminin – 1. Proces de eliminare a substanțelor neutilizate de organism. 2. Substanță eliminată. (G.-D. excreției; Sil....
Cum se pronunță: excrescență
EXCRESCENȚĂ, excrescențe – substantiv feminin – Tumoare externă care se formează pe corpul omului, al unui animal (negi, polipi etc.) sau al unor...
Cum se pronuntă: excrement
EXCREMENT, excremente, substantiv neutru – mai ales la plural. Materie rezultată din digestie; materii fecale. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit...
Cum se pronunță: exclusivitate
EXCLUSIVITATE, substantiv feminin – Caracter exclusiv. * În ~ excluzând alte alternative. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză:...
Cum se pronunță: exclusivist
EXCLUSIVIST, exclusivistă (~ști, ~ste), substantiv masculin și feminin – Care manifestă exclusivism; referitor la exclusivism. Sursă: DEX ’09 Etimologie:...
Cum se pronunță: exclusivism
EXCLUSIVISM, substantiv neutru – 1. Atitudine care refuză să țină cont de ideile sau de părerile altora. 2. Caracter exclusiv. (Sil. ex-clu-si-vism) Sursă:...
Cum se pronunță: a executa
A EXECUTA, execut, verb tranzitiv – 1. A realiza printr-un efort fizic sau intelectual. 2. (exerciții de gimnastică sau figuri de balet) A face cu multă...
Cum se pronunță: a excreta
A EXCRETA, excretez, verb tranzitiv – (substanțe inutile sau dăunătoare) A elimina din organism. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din...
Cum se pronunță: exclusiv
1. EXCLUSIV, adverb – 1. Excluzând alte alternative; în exclusivitate; numai. 2. rar În afară de; cu excepția; exceptând. Sursă: DEX ’09 Etimologie:...
Cum se pronunță: exclus
EXCLUS, exclusă (~și, ~se), adjectiv – (despre lucruri) Care nu poate avea loc; imposibil. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din verbul...
