Cum se pronunță: a fraieri
A FRAIERI, fraieresc, verb: fam. (persoane) A face să ia un neadevăr drept adevăr (recurgând la o şmecherie); a induce în eroare; a amăgi; a păcăli; a şmecheri;...
Cum se pronunță: franc
FRANC, -Ă, franci, -e, adjectiv I. 1. (despre persoane) Care nu tăinuieşte nimic; dispus a-şi exprima gândurile fără a le ascunde; 2. şi adverbial (despre...
Cum se pronunță: franc II
FRANC, franci, substantiv masculin 1. (în Franţa, Belgia, Elveţia etc.) Unitate a sistemului monetar; 2. (la plural) fam. Bani în număr nedeterminat; parale....
Cum se pronunță: a franca
A FRANCA, franchez, verb 1. (taxe de transport al bagajelor) A plăti anticipat; 2. (scrisori, colete etc.) A înzestra cu timbre. Sursa: DEX ’09 Sinonime:...
Cum se pronunță: francatură
FRANCATURĂ, francaturi, substantiv feminin: Ansamblu de mărci poştale şi ştampile aplicate pe o corespondenţă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a franca +...
Cum se pronunță: francez
FRANCEZ, -Ă, francezi, -e, substantiv masculin și feminin: Persoană care face parte din populaţia de bază a Franţei sau este originară din Franţa. Sursa:...
Cum se pronunță: francez II
FRANCEZ, -Ă, francezi, -e, adjectiv: Care aparţine Franţei sau populaţiei ei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană: francese;...
Cum se pronunță: franceză
FRANCEZĂ, substantiv feminin: Limba francezilor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană: francese; limba franceză: français (DEX...
Cum se pronunță: franchețe
FRANCHEȚE, substantiv feminin: Caracter franc. Sursa: DEX ’09 Sinonime: cinste, sinceritate (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba...
Cum se pronunță: francmason
FRANCMASON, francmasoni, substantiv masculin: Membru al organizaţiei francmasonice. Sursa: DEX ’09 Sinonime: mason (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt...
Cum se pronunță: franzelărie
FRANZELĂRIE, franzelării, substantiv feminin 1. Magazin în care se vând franzele; 2. Secţie specială (pe lângă o întreprindere de panificaţie) unde se...
Cum se pronunță: a freca
A FRECA, frec, verb 1. (despre obiecte ce vin în contact unul cu altul) A apăsa făcând mişcări; 2. (despre alimente) A amesteca îndelung, apăsând (prefăcând...
