Cum se pronunță: land
land, landuri, substantiv neutru, 1. (În Austria și în Germania) Unitate administrativă autonomă, cu organ legislativ și guvern propriu. Sursa: DEX ’09 sinonime:...
Cum se pronunță: lancinant
lancinant, lancinantă, adjectiv, 1. livresc (Despre dureri) Care se manifestă prin junghiuri și zvâcnituri. Sursa: DEX ’09 etimologie: limba franceză lancinant...
Cum se pronunță: lanceolat
lanceolat, lanceolată, adjectiv, 1. botanică (Mai ales despre frunze) Care are forma unui vârf de lance. 1.1. Goticul lanceolat = prima perioadă a goticului...
Cum se pronunță: lance
lance, lănci, substantiv feminin, 1. Veche armă de atac, formată dintr-o vergea lungă de lemn prevăzută cu un vârf metalic ascuțit. Sursa: DEX ’09 sinonime:...
Cum se pronunță: lancasterian
lancasterian, lancasteriană, lancasterieni, adjectiv, substantiv feminin și masculin, 1. Sistem lancasterian = sistem de învățământ bazat pe ajutorul elevilor...
Cum se pronunță: lanametru
lanametru, lanametre, substantiv neutru, 1. Aparat cu care se determină finețea fibrelor textile. Sursa: DEX ’09 etimologie: limba franceză lanamètre...
Cum se pronunță: lan
lan, lanuri, substantiv neutru, 1. Suprafață de teren agricol semănată cu același fel de plante (în special cereale). sinonime: holdă 1.1. prin extensiune...
Cum se pronunță: lamură
lamură, lamuri, substantiv feminin 1. Partea cea mai bună, mai curată și mai aleasă dintr-un lucru; floarea, fruntea, crema unui lucru. Sursa: DEX ’09 etimologie:...
Cum se pronunță: lamprofir
lamprofir, lamprofire, substantiv neutru, 1. mineralogie; minerit Rocă eruptivă cu structură porfirică, bogată în fier și magneziu. Sursa: DEX ’09 etimologie:...
Cum se pronunță: joantă
JOANTĂ, joante: substantiv feminin, care înseamnă: 1) Legătură făcutâă între capetele șinelor de cale ferată. 2) Legătură rigidă de armătură dintre...
Cum se pronunță: joardă
JOARDĂ, joarde: substantiv feminin, care înseamnă: 1) Ramură lungă, subțire și flexibilă, curățată de ramificații și de frunze; nuia; vargă. 2) reg....
Cum se pronunță: joben
JOBEN, jobenuri: substantiv neutru, care înseamnă: Pălărie înaltă, cilindrică, cu boruri înguste, purtată în trecut de bărbați; cilindru. Sursa: DEX...
