Cum se pronunță: agrogeologie
AGROGEOLOGIE substantiv feminin Ştiinţă agricolă care se ocupă cu studiul rocilor pe care s-au format soluri arabile; vechea denumire a pedologiei. Sursa: DEX...
Cum se pronunță: agrogeologic
AGROGEOLOGIC, -Ă, agrogeologici, -ce, adjectiv Referitor la agrogeologie, de agrogeologie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: agrogéologique (DEX...
Cum se pronunță: agrogeolog
AGROGEOLOG, -OGĂ, agrogeologi, -ge, substantiv masculin și substantiv feminin (Rar la f.) Specialist în agrogeologie; pedolog. Sursa: DEX ’09...
Cum se pronunță: agrochimist
AGROCHIMIST, -Ă, agrochimişti, -ste, substantiv masculin și substantiv feminin Specialist în agrochimie. Sursa: DEX ’09...
Cum se pronunță: agonic
AGONIC, -A, agonici, -ce, adjectiv Referitor la agonie; care este în agonie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: agonisch (DEX ’09)....
Cum se pronunță: agonal
AGONAL, -Ă, agonali, -e, adjectiv Referitor la agonale. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană: agonale (DEX ’09)....
Cum se pronunță: agogică
AGOGICĂ substantiv feminin Teorie care se ocupă cu schimbările mişcării ritmice, determinate de expresivitate, în timpul executării unei piese muzicale. Sursa:...
Cum se pronunță: agnozie
AGNOZIE substantiv feminin Pierdere sau tulburare a funcţiunilor intelectuale de recunoaştere a celor văzute, auzite, pipăite. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt...
Cum se pronunță: agnosticism
AGNOSTICISM substantiv neutru (Fil.) Punct de vedere potrivit căruia gândirea umană este incapabilă să ofere suficiente argumente raţionale pentru a justifica...
Cum se pronunță: agnostic
AGNOSTIC, -A, agnostici, -ce, adjectiv, substantiv masculin și feminin 1. Adj. Care apartine agnosticismului, privitor la agnosticism. 2. S.m. şi f. Adept al agnosticismului....
Cum se pronunță: agnată
AGNATĂ, agnate, substantiv feminin (La pl.) Clasă de vertebrate acvatice lipsite de maxilarul inferior; (şi la sg.) animal care face parte din această clasă....
Cum se pronunță: agnomen
AGNOMEN, agnomene, substantiv neutru Supranume, poreclă purtată de romani în urma unor fapte deosebite. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba...
