Cum se pronunță: grotesc III
GROTESC, grotescuri, substantiv neutru. Înseamnă: Categorie a esteticii, care reflectă realitatea în forme caricaturale, bizare, voit disproporţionale. Sursa:...
Cum se pronunță: grotesc II
GROTESC, -SCĂ, grotești, adjectiv. Înseamnă: Care stârnește râsul; de un comic exagerat; burlesc. Sursa: DEX ’09 Sinonime: buf (Sursa: Sinonime 2002)....
Cum se pronunță: ginecologie
GINECOLOGIE, substantiv feminin. Înseamnă: Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul fiziologiei și patologiei aparatului genital feminin. Sursa: DEX ’09...
Cum se pronunță: ginecologic
GINECOLOGIC, -CĂ, ginecologici, -ce, adjectiv. Înseamnă: Care ține de ginecologie; propriu ginecologiei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din...
Cum se pronunță: ginecolog
GINECOLOG, -GĂ, ginecologi, -ge, substantiv masculin și feminin. Înseamnă: Specialist(ă) în ginecologie. Sursa: DEX ’09 Sinonime: mamoș, obstretician...
Cum se pronunță: vătășel
VĂTĂȘEL, vătășeli, substantiv masculin. (diminutiv de la vătaf) 1) ist. Slujbaș la primărie care îndeplinea si funcția de curier.2) Flăcău care poftește...
Cum se pronunță: vătămătură
VĂTĂMĂTURĂ, vătămături, substantiv masculin, substantiv feminin. Nume dat mai multor boli interne care provoacă diverse crize viscerale acute (hernie, colici,...
Cum se pronunță: vătămător II
VĂTĂMĂTOR, vătămători, substantiv masculin. Animal (mai ales insectă) care vatămă plantele; dăunător. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a vătăma + suf....
Cum se pronunță: vătămător I
VĂTĂMĂTOR, vătămători ~oáre (~óri, ~oáre), adjectiv. Care vatămă; în stare să producă vătămături. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a (se) vătăma...
Cum se pronunță: vătăman
VĂTĂMAN, vătămani, substantiv masculin. Slujbaș însărcinat cu încasarea dărilor la sate. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din pol. wataman,...
Cum se pronunță: vătămătoare
VĂTĂMATOARE, vătămători, substantiv feminin. Plantă erbacee de munte cu flori galbene-aurii si cu fructul o păstaie, fiind folosită ca nutret și ca plantă...
Cum se pronunță: vătaf
VĂTAF, vătafi, substantiv masculin. 1) (în Moldova și Muntenia medievală) Persoana având misiunea de a dirija și supraveghea munca la o moșie boierească;...
