Animale

CARACATIȚĂ, caracatițe, substantiv feminin 1. Moluscă marină, de talie mare, având corpul rotund şi opt braţe puternice, prevăzute cu ventuze; 2. (fig.) Persoană lacomă şi hrăpăreaţă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba rusă: karakatiţa (DEX ’09).

CARACAL, caracali, substantiv masculin 1. Specie de pisică sălbatică, cu blana roşcată şi urechi negre; 2. Blana acestui animal. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: caracal (DEX ’09).

CARABIDĂ, carabide, substantiv feminin 1. (la plural) Familie de insecte coleoptere care se hrănesc cu viermi, omizi etc. (reprezentant: carabul); 2. Insectă din această familie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: carabidés (DEX ’09).

CARABAN, carabani, substantiv masculin: Gândac de talie mare, de culoare castanie, cu un corn întors spre spate. Sursa: DEX ’09 Sinonime: nasicorn, rădașcă, răgace (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba albaneză: karabishte (DEX ’09).

CARAB, carabi, substantiv masculin: Insectă coleopteră, cu corpul alungit, cu picioare lungi şi de culoare aurie sau roşie bronzată, care se hrăneşte cu viermi, larve şi melci. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: carabe; limba latină: carabus (DEX ’09).

CAR, cari, substantiv masculin 1. (la plural) Specie de insecte mici, dăunătoare, având corpul păros şi picioare scurte, care trăiesc în lemn şi se hrănesc cu acesta; 2. Insectă din această specie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: carius (DEX ’09).

CANIȘ, substantiv masculin 1. Rasă de câini cu părul creţ, folosită mai ales la vânătoarea pe baltă; 2. Câine din această rasă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: caniche (DEX ’09).

CANID, canide, substantiv feminin 1. (la plural) Familie de mamifere carnivore, de talie medie, având patru degete la picioarele dinainte şi cinci la cele din spate (reprezentanţi: lupul, vulpea, şacalul etc.); 2. Animal din această familie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: canidés (DEX ’09).

CANGUR, canguri, substantiv masculin: Animal marsupial din Australia, erbivor, având coadă lungă şi labele anterioare scurte, care se deplasează prin salturi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: kangourou (DEX ’09).