B

BALAUR, balauri, substantiv masculin: (folc.) Monstru fantastic care întruchipează răul, imaginat ca un şarpe uriaş cu mai multe capete. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (pop.) șarpe, (prin Olt.) bălăoană, (înv.) ajder, zmeu (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: cuvânt autohton (DEX ’09).

BALASTOR, balastoare, substantiv neutru: Maşină folosită în operaţii de balastare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a balasta + suf. -or (DEX ’09).

BALASTIERĂ, balastiere, substantiv feminin: Carieră de nisip sau de pietriş. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: ballastiere (DEX ’09).

BALAST, balasturi, substantiv neutru 1. Încărcătură specială din material greu (saci de nisip sau pietriş) care asigură echilibrul unei nave; lest; 2. Amestec de pietriş şi nisip, utilizat ca material de construcţie; 3. Strat de pietriş pe care se aşază traversele de cale ferată; 4. (fig.) Povară sau umplutură nedorită şi inutilă. Sursa: DEX ’09 […]

BALANȚĂ, balanțe, substantiv feminin 1. Instrument pentru măsurarea greutăţii (masei) corpurilor, format dintr-un mecanism cu pârghie şi două talere, care se echilibrează cu greutăţi etalonate; cântar; cumpănă; 2. (fin.) Raport dintre diferiţi indicatori economici care trebuie corelaţi sau echilibraţi; 3. (la singular) Constelaţie din emisfera australă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: cântar, cântarul (art.), cumpăna (art.), […]

BALANSOAR, balansoare, substantiv neutru: Fotoliu cu tălpi curbate, care se poate balansa. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (franțuzism) berceuse (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: balançoire (DEX ’09).

BALANSIER, balansiere, substantiv neutru 1. Piesă a unui mecanism, care reglează prin mişcările sale oscilatorii funcţionarea acestuia; 2. Bară lungă şi subţire de care se servesc acrobaţii pentru a-şi menţine echilibrul; 3. (biol.) Fiecare dintre cele două organe de echilibru pentru zbor la insectele diptere. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: balancier […]

BALANS, balansuri, substantiv neutru: Mişcare oscilatorie; oscilaţie; pendulare; legănare. Sursa: DEX ’09 Sinonime: balansare, clătinare, legănare, oscilare, oscilație, pendulare (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: v. a balansa (DEX ’09).

BALANGĂ, bălăngi, substantiv feminin: Clopot ce atârnă la gâtul vitelor. Sursa: DEX ’09 Sinonime: talangă, clopot (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: din balang (DEX ’09).

BALANG, interjecție: se foloseşte, de obicei repetat, pentru a reda sunetul unui clopot. Sursa: DEX ’09 Sinonime: bang (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: onomatopee (DEX ’09).