BAIONETĂ, baionete, substantiv feminin: Armă albă ascuţită, care se fixează la ţeava puştii şi este folosită în luptele corp la corp. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (mil.) (înv. și reg.) panganet, (înv.) spangă, șpanganet (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: baïonnette (DEX ’09).
B
Cum se pronunță: baieră
BAIERĂ, baieri, substantiv feminin: Sfoară sau curea prinsă la un obiect pentru a-l putea transporta, atârna sau lega. Sursa: DEX ’09 Sinonime: cheotoare (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: bajulus, bajula (DEX ’09).
Cum se pronunță: baie
BAIE, băi, substantiv feminin 1. Cufundare a corpului în apă (caldă), în alt lichid sau într-o substanţă pulverulentă (cu scop igienic, curativ sau din plăcere); 2. Apă (sau alt lichid) folosită pentru îmbăiat; scăldătoare; 3. Clădire sau încăpere special amenajată pentru îmbăiat; 4. Vas mare pentru îmbăiat; cadă; 5. Expunere a corpului (gol) la acţiunea […]
Cum se pronunță: baiaderă
BAIADERĂ, baiadere, substantiv feminin: Dansatoare indiană. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: bayadere (DEX ’09).
Cum se pronunță: bahnă
BAHNĂ, bahne, substantiv feminin: Loc mlăştinos, acoperit cu iarbă sau cu stuf; smârc; mocirlă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: băltoacă, mlaștină, mocirlă, smârc (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba ucraineană: bahno (DEX ’09).
Cum se pronunță: bahic
BAHIC, -Ă, bahici, -ce, adjectiv 1. Care ţine de zeul Bachus; propriu zeului Bachus; dionisiac; 2. (despre creaţii literare) Care exprimă bucuriile vieţii; cu conţinut optimist. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: bacchicus; limba franceză: bachique (DEX ’09).
Cum se pronunță: baghetă
BAGHETĂ, baghete, substantiv feminin: Vergea mică, subţire şi flexibilă (cu diferite întrebuinţări). Sursa: DEX ’09 Sinonime: bețișor, (rar) vargă (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: baguette (DEX ’09).
Cum se pronunță: bagadie
BAGADIE, bagadii, substantiv feminin: (pop.) Suprafaţă (orizontală) care formează partea superioară a unei încăperi; plafon; pod; tavan. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: bałdadi (DEX ’09).
Cum se pronunță: a se balansa
A SE BALANSA, mă balansez, verb (despre corpuri) A face o mişcare alternativă dintr-o parte în alta; a pendula; a oscila. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: balancer (DEX ’09).
Cum se pronunță: a balasta
A BALASTA, balastez, verb: (şosele, terenuri, terasamentul căilor ferate etc.) A acoperi cu balast. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: ballaster (DEX ’09).