C

CIOBĂNIȚĂ, ciobănițe, substantiv feminin 1. Femeie care are în grijă oile; păstoriţă; ovicultoare; 2. Soţie de cioban. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cioban + suf. -iţă (DEX ’09).

CIOBĂNIE, substantiv feminin 1. Ocupaţie a ciobanului; oierit; 2. Stare de cioban. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cioban + suf. -ie (DEX ’09).

CIOBĂNEȘTE, adverb: În felul ciobanilor; cum obişnuiesc ciobanii; ca ciobanii. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cioban + suf. -eşte (DEX ’09).

CIOBĂNESC, -EASCĂ, ciobănești, adjectiv: Care ţine de ciobani; propriu ciobanilor; păstoresc. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cioban + suf. -esc (DEX ’09).

CIOBĂNAȘ, ciobănași, substantiv masculin: (diminutiv de la cioban) 1. Dans popular care redă scene din viaţa pastorală, executat de bărbaţi, în cerc, într-un tempo moderat şi însoţit de strigături; 2. Melodie după care se execută acest dans. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cioban + suf. -aş (DEX ’09).

CIOBAN, ciobani, substantiv masculin: Persoană care are în grijă oile; păstor; oier; ovicultor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: çoban (DEX ’09).

CIOBACĂ, ciobace, substantiv feminin: (reg.) Luntre pescărească făcută dintr-un trunchi de copac scobit. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba ucraineană: ţobak (DEX ’09).

CIOB, cioburi, substantiv neutru: Bucată dintr-un vas spart; hârb. Sursa: DEX ’09 Sinonime: hârb, spărtură, țandără, (reg.) breanc, (Ban.) tioc (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: çöp (DEX ’09).

CIOARSĂ, cioarse, substantiv feminin: (înv., reg.) Unealtă cu tăişul uzat, care taie rău. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba ucraineană: ţersati (DEX ’09).