CAVALERISM, substantiv neutru: Purtare, atitudine de cavaler; vitejie, lealitate, onestitate; amabilitate, bunavointa. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cavaler + suf. -ism (DEX ’09).
C
Cum se pronunță: cavalerime
CAVALERIME, substantiv feminin (înv.): Cavalerie II. Sursa: DEX ’09 Sinonime: călărime (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: cavaler + suf. -ime (DEX ’09).
Cum se pronunță: carbolineum
CARBOLINEUM, substantiv neutru: Produs obţinut prin distilarea cărbunelui de pământ, folosit ca insecticid, la impregnarea lemnului etc. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: carbolineum (DEX ’09).
Cum se pronunță: capot
CAPOT, capoate, substantiv neutru 1. Haină comodă, lungă şi largă, care se poartă în casă; halat; 2. Învelitoare de pânză cu care se acoperă diferite obiecte pe puntea unei nave. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: capot (DEX ’09).
Cum se pronunță: capelmaistru
CAPELMAISTRU, capelmaiștri, substantiv masculin 1. Dirijor al unei orchestre mici; 2. Dirijor al unei fanfare militare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Kapellmeister (DEX ’09).
Cum se pronunță: carbonifer
CARBONIFER, -Ă, carboniferi, -e, adjectiv 1. (despre terenuri sau regiuni) Care conţine zăcăminte de cărbuni; 2. Care se referă la extracţia şi prelucrarea cărbunelui. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: carbonifere (DEX ’09).
Cum se pronunță: carbonifer II
CARBONIFER, carbonifere, substantiv neutru: Perioadă din era paleozoică caracterizată prin depuneri mari de zăcăminte de cărbuni. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: carbonifere (DEX ’09).
Cum se pronunță: carbonier
CARBONIER, -Ă, carbonieri, -e, adjectiv: Care ţine de cărbune; propriu cărbunelui. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cărbune + suf. -ier (DEX ’09).
Cum se pronunță: carbonic
CARBONIC, -Ă, carbonici, -ce, adjectiv: Care conţine (mult) carbon. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: carbonique (DEX ’09).
Cum se pronunță: carbonat
CARBONAT, -Ă, carbonați, -te, adjectiv: Care ţine de carbon; propriu carbonului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: carbonate (DEX ’09).

