C

CAMION, camioane, substantiv neutru 1. Autovehicul prevăzut cu caroserie deschisă, folosit pentru transportarea încărcăturilor; autocamion; 2. (înv.) Vehicul cu tracţiune animală, prevăzut cu platformă şi folosit la transportul mărfurilor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: camion (DEX ’09).

CAMINĂ, substantiv feminin: (înv.) Impozit anual pe băuturile spirtoase. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: kameni (DEX ’09).

CAMILAFCĂ, camilafce, substantiv feminin: Potcap acoperit cu un văl, de obicei negru, care atârnă pe spate, purtat la solemnităţi de călugări şi înalţi demnitari ortodocşi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: kamilavka (DEX ’09).

CAMGARN, substantiv neutru 1. Lână cu fir lung care capătă, după pieptănare, o uniformitate deosebită; 2. Stofă fină confecţionată din astfel de fire. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Kammgarn (DEX ’09).

CAMFORAT, -Ă, camforați, -te, adjectiv: Care conţine camfor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: camfor + suf. -at (DEX ’09).

CAMFOR, substantiv neutru: Substanţă organică cristalizată, incoloră, cu miros caracteristic şi gust amar, folosită în medicină şi în industria celuloidului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă: kámfora (DEX ’09).

CAMERIST, -Ă, cameriști, -ste, substantiv masculin și feminin: Persoană ce are în grijă camerele dintr-o instituţie. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (ieșit din uz) odăiaș (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: camériste (DEX ’09).

CAMERTON, camertonuri, substantiv neutru: Instrument format din unul sau mai multe tuburi sonore, folosit la acordarea instrumentelor muzicale şi la darea tonului. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (pop.) muzicuță (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Kammerton (DEX ’09).

CAMBULĂ, cambule, substantiv feminin: Peşte marin comestibil, având corpul turtit şi ambii ochi pe aceeaşi parte a capului; calcan. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba bulgară: kambala (DEX ’09).

CALAPĂR, substantiv masculin: (reg.) Plantă erbacee perenă, aromatică, având tulpină catifelată, frunze ovale şi flori galbene, cultivată şi în scop decorativ. Sursa: DEX ’09 Sinonime: calomfir, slăbănog (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba sârbă: kaloper (DEX ’09).