C

CALVINESC, -EASCĂ, calvinești, adjectiv: Calvin Sursa: DEX ’09 Etimologie: Calvin + suf. -esc (DEX ’09).

CALVIN, -Ă, calvini, -e, I. adjectiv: Care ţine de calvinism; propriu calvinismului; II. substantiv masculin și feminin: Adept al calvinismului. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (adj.) calvinesc, calvinist, reformat, (subst.) calvinist, reformat (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: din Calvin n. pr. (DEX ’09).

CALVAR, calvaruri, substantiv neutru: Suferinţă fizică sau morală grea; chin îndelungat şi dureros. Sursa: DEX ’09 Sinonime: chin, tortură (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: calvarium; limba franceză: calvaire (DEX ’09).

CALVADOS, substantiv neutru: Rachiu din cidru. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: calvados (DEX ’09).

CALUS, calusuri, substantiv neutru 1. Ţesut osos nou care sudează oasele fracturate; 2. Ţesut vegetal care apare pe rănile plantelor, cicatrizându-le. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: callus (DEX ’09).

CALUP, calupuri, substantiv neutru (pop.) 1. Model după care se reproduc obiecte identice; calapod; tipar; 2. Bucată dintr-un material de formă paralelipipedică. Sursa: DEX ’09 Sinonime: calapod, formă, model, tipar (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: kalip (DEX ’09).

CALȚAVETĂ, calțavete, substantiv feminin: (înv.) Accesoriu de îmbrăcăminte, în formă de bandă elastică, care ţine ciorapul întins pe picior. Sursa: DEX ’09 Sinonime: jartieră (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă: kaltsodéta (DEX ’09).

CALTABOȘ, caltaboși, substantiv masculin: (rar) Cârnaţ de casă făcut din măruntaie de porc, orez şi ingrediente. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (Transilv.) maioș, (Transilv. și Ban.) măietic, sângerete (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: origine necunsocută (DEX ’09).

CALPAC, calpace, substantiv neutru: (înv.) Căciulă mare din piele, de formă sferică sau cilindrică, tivită cu blană scumpă şi purtată de domn sau de boierii mari. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: kalpak (DEX ’09).

CALP, -Ă, calpi, -e, adjectiv 1. (despre bani, monede) Care nu este veritabil; cu autenticitate aparentă; fals; 2. (fig.) Care este lipsit de sinceritate; prefăcut; simulat. Sursa: DEX ’09 Sinonime: duplicitar, fals, falsificat, fariseic, fățarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: kalp (DEX ’09).