CERNEALĂ, cerneli, substantiv feminin: (pop.) Faptul de a cerni; vopsire în negru. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a cerni + suf. -eală (DEX ’09).
C
Cum se pronunță: cernavodeancă
CERNAVODEANCĂ, cernavodence, substantiv feminin: Femeie originară sau locuitoare din orașul Cernavodă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cernavodean + suf. -că (DEX ’09).
Cum se pronunță: a cerni
A CERNI, cernesc, verb 1. (pop.) A vopsi in negru (in semn de doliu); a innegri; 2. (reflexiv) A se imbraca in haine negre, a-si vopsi hainele in negru, in semn de doliu; a purta doliu; 3. (refl. fig.) A se mahni, a se intrista. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: črŭniti […]
Cum se pronunță: a cerne
A CERNE, cern, verb 1. (adesea fig.) A trece un produs pulverulent prin sita sau prin ciur, pentru a alege sau pentru a separa granulele mai mici de cele mai mari sau pentru a inlatura corpurile straine; 2. (fig.) A distinge; 3. (fig.) A ploua marunt, a bura; 4. (fig.) A alege partea buna, valabila […]
Cum se pronunță: cernavodean II
CERNAVODEAN, -EANĂ, cernavodeni, –ene, adjectiv: Care aparține orașului Cernavodă sau cernavodenilor; privitor la Cernavodă ori la cernavodeni. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cernavodă (n.pr.) + suf. -ean (DEX ’09).
Cum se pronunță: cernavodean I
CERNAVODEAN, cernavodeni, substantiv masculin: Persoană originară sau locuitor din orașul Cernavodă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cernavodă (n.pr.) + suf. -ean (DEX ’09).
Cum se pronunță: ceriu
CERIU, substantiv neutru: Element chimic, metal moale, ductil și strălucitor, folosit în aliaj cu lantan și fier, la fabricarea pietrelor de brichete, a gloanțelor și a proiectilelor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: cerium (DEX ’09).
Cum se pronunță: cerithium
CERITHIUM, substantiv neutru: Gen de moluște gasteropode cu cochilia alungită, în spirală, cu striații. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină (DEX ’09).
Cum se pronunță: cerit
CERIT, substantiv neutru: Mineral care conține pământuri rare, în special oxid de ceriu. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: cerite (DEX ’09).
Cum se pronunță: cerință
CERINȚĂ, cerințe, substantiv feminin: Nevoie, pretenție, exigență. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a cere + suf. -ință (DEX ’09).

