CEAUNAȘ, ceaunașe, substantiv neutru: Diminutiv al lui ceaun. Sursa: DEX ’09 Etimologie: ceaun + suf. -aș (DEX ’09).
C
Cum se pronunță: ceaun
CEAUN, ceaune, substantiv neutru 1. Vas de tuci, de forma emisferica, cu doua toarte unite printr-un maner, folosit pentru fierberea mamaligii sau a altor mancaruri; 2. Continutul unui asemenea vas; cantitatea care incape intr-un asemenea vas. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba tătară: ca(h)un; limba ucraineană: ca(v)un (DEX ’09).
Cum se pronunță: ceață
CEAȚĂ, cețuri, substantiv feminin 1. Particule de apa rezultate din vaporizarea apei de pe pamant, aflate in suspensie in atmosfera, la suprafata solului, si care ingreuneaza vizibilitatea; negura, pacla; 2. (impropriu) Aburi condensati pe o sticla, pe o suprafata neteda. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: caecia (DEX ’09).
Cum se pronunță: ceatlău
CEATLĂU, ceatlaie, substantiv neutru (reg.) 1. Bucata de lemn cu care se rasuceste funia sau lantul trecut paste o sarcina (de fan, de lemne etc.) spre a o strange; 2. Prajina adaugata la inima carutei spre a inhama inca un cal; 3. Bat gros; bata, ciomag. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba maghiară: […]
Cum se pronunță: ceată
CEATĂ, cete, substantiv feminin 1. Grup (neorganizat) de oameni, adunati de obicei in vederea unui scop comun; (urmat de determinari) Gramada de animale (de acelasi fel); 2. (in Evul Mediu, in Tara Romaneasca si in Moldova) Grup de organizare speciala, militara si fiscala, alcatuit din subalternii de la sate ai dregatorilor domnesti; trupa inarmata si […]
Cum se pronunță: ceatal
CEATAL, substantiv neutru: (înv., reg.) Portiune de uscat, in forma de triunghi, care provoaca difluenta fluviala. Sursa: DEX ’09 Etimologie: origine necunoscută (DEX ’09).
Cum se pronunță: ceașnic
CEAȘNIC, ceașnici, substantiv masculin: (în Evul Mediu, în Moldova) Paharnic. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: ceašnikŭ (DEX ’09).
Cum se pronunță: ceașcă
CEAȘCĂ, cești, substantiv feminin 1. Vas mic de porțelan, de faianță, etc., cu gura largă, de obicei rotundă (și cu toartă), servind la bâut; 2. Cantitate care intră într-o ceașcă; conținutul unei cești. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (înv. și reg.) tas, (Ban., Transilv. și Olt.) șol, (prin Transilv.) șolnă, (înv.) scafă, tarf (Sursă: Sinonime 2002). […]
Cum se pronunță: ceasornicărie I
CEASORNICĂRIE, substantiv feminin: Meseria de ceasornicar. Sursa: DEX ’09 Etimologie: ceasornicar + suf. -ie (DEX ’09).
Cum se pronunță: ceasornicărie II
CEASORNICĂRIE, ceasornicării, substantiv feminin: Atelier, prăvălie unde se repară sau se vând ceasornice. Sursa: DEX ’09 Etimologie: ceasornic + suf. -ărie (DEX ’09).

