D

DÂRSTAR , dârstari (DÂRSTÁR) substantiv masculin : Persoana care bate dimia în dârste. sursa : DEX09

DÂRSTĂ , dârste (DÂRST//Ă) substantiv feminin : Piuă primitivă cu ciocane de lemn, acționată de curentul unei ape curgătoare, în care se băteau dimia si alte țesături de casă. sursa : DEX09

DÂRMOZ , dârmoji (DÂRMÓ//Z) substantiv masculin : Arbust cu frunze ovale, cu flori albe și fructe în formă de boabe rosii-negricioase, răspândit în regiunile deluroase. sursa : DEX09

DÂRMON , dârmoane (DÂRM//ÓN) substantiv neutru : Unealtă de cernut formată dintr-o rețea de sârmă sau dintr-o bucată de tablă, prevăzută cu găuri mai mari ca la ciur, fixată pe o ramă (de obicei circulară) și folosită pentru separarea cerealelor de pleavă. sursa : DEX09

DÂRLOG , dârlogi (DÂRLÓ//G) substantiv masculin : 1) Cureaua frâului pentru călărie, cu ajutorul căreia se conduce animalul. 2) Ștreang legat de căpăstru, pe care îl tine în mână cel ce merge alături de cal. sursa : DEX09

DÂRLOAGĂ , dârloage (DÂRLOÁ//GĂ) substantiv feminin : Cal bătrân, slab și neputincios; mârțoagă; gloabă. sursa : DEX09

DÂRDÂIALĂ , dârdâieli (DÂRDÂ//IÁLĂ) substantiv feminin : 1) v. A DÂRDÂI. 2) pop. Zgomot produs de un obiect care vibrează. sursa : DEX09

DÂRĂ , dâre (DÂR//Ă) substantiv feminin : 1) Urmă neîntreruptă lăsată de un obiect târât (pe pământ, pe nisip, pe zăpadă), de un lichid ce se scurge etc. 2) Șir de urme lăsate de un om sau de un animal (pe pământ, pe nisip sau pe zăpadă). sursa : DEX09